Executarea Silită în România – 5 Etape Legale și Riscuri Frecvente (Ghid 2025)

Executarea Silită în România – 5 Etape Legale și Riscuri Frecvente (Ghid 2025)

Ghid practic pentru creditori și debitori

„Justiția nu înseamnă doar pronunțarea unei hotărâri, ci și punerea ei efectivă în aplicare.”

Ai câștigat un proces. Deții o hotărâre definitivă sau un alt titlu executoriu. Și totuși, suma cuvenită nu a fost plătită. Această etapă – în care dreptul tău este recunoscut, dar nevalorificat – este una dintre cele mai frustrante. Soluția este executarea silită, instrumentul prin care legea pune la dispoziția creditorului mijloacele coercitive necesare pentru a forța executarea obligației.

Acest ghid explică, într-un limbaj clar și riguros, ce presupune executarea silită în România, cum se declanșează, care sunt tipurile, drepturile ambelor părți și cele mai frecvente riscuri sau greșeli procedurale.

Ce este executarea silită și când o poți începe?

Executarea silită este procedura prin care creditorul obligă debitorul să își îndeplinească o obligație înscrisă într-un titlu executoriu (hotărâre judecătorească, bilet la ordin, contract notarial etc.). Aceasta este reglementată de Cartea a V-a din Codul de procedură civilă (art. 622 și urm.).

Condiții pentru începerea executării:

  • Existența unui titlu executoriu;

  • Creanța este certă, lichidă și exigibilă;

  • Depunerea unei cereri de executare la un executor judecătoresc competent.

Nu este nevoie să reiei procesul – instanța a decis deja; executorul doar aplică decizia.


Tipuri de executare silită în România

1. Executarea silită mobiliară

  • Poprirea conturilor bancare ale debitorului;

  • Sechestrarea și valorificarea bunurilor mobile (autovehicule, echipamente, stocuri);

  • Ridicarea bunurilor din posesia debitorului.

2. Executarea silită imobiliară

  • Notarea interdicției de înstrăinare în cartea funciară;

  • Evaluarea și vânzarea imobilelor prin licitație publică.

3. Executarea silită prin poprire

  • Aplicabilă veniturilor salariale, conturilor bancare, pensiei;

  • Cea mai frecvent utilizată procedură;

  • Se face prin adresă emisă către terțul poprit (banca, angajatorul etc.).

Prioritatea creanțelor se stabilește în ordinea înregistrării la executor. Statul (ANAF) are preferință legală față de creditorii privați.


Etapele procedurii de executare

  1. Depunerea cererii la un executor judecătoresc;

  2. Încuviințarea executării de către instanța competentă (în maximum 7 zile de la înregistrare – art. 666 CPC);

  3. Emiterea somației către debitor (termen de 15 zile pentru conformare voluntară);

  4. Aplicarea măsurilor efective: poprire, sechestru, licitație publică;

  5. Distribuirea sumelor recuperate către creditor(i), conform ordinii de preferință.

Durata totală poate varia între 1 și 12 luni, în funcție de complexitatea dosarului și de gradul de cooperare al debitorului.


Drepturile creditorului vs. drepturile debitorului

Drepturile creditorului:

  • Să aleagă forma de executare;

  • Să ceară cheltuieli de executare, dobânzi și penalități (art. 1535 Cod Civil);

  • Să sesizeze instanța pentru abuzuri sau pasivitatea executorului.

Drepturile debitorului:

  • Să formuleze contestație la executare (în termen de 15 zile de la comunicare – art. 712 CPC);

  • Să solicite eșalonarea sau suspendarea executării, în cazuri justificate (art. 719 CPC);

  • Să propună o executare voluntară sau să solicite conciliere.

Debitorul are dreptul la apărare, dar nu poate refuza executarea unui titlu valabil.


Cine suportă costurile executării silite?

Inițial, creditorul avansează toate costurile:

  • Onorariul executorului;

  • Taxe judiciare;

  • Cheltuieli pentru evaluatori, publicitate etc.

Aceste costuri sunt recuperabile integral de la debitor, odată cu suma principală, în baza titlului executoriu.

În unele cazuri, executorii pot accepta plata onorariului după recuperarea creanței – acest aspect se stabilește prin convenție.


Cele mai frecvente greșeli în executare

  • Inițierea executării fără un titlu executoriu valid;

  • Alegerea unui executor în afara competenței teritoriale (conform art. 651 CPC);

  • Lipsa notificărilor legale prealabile, acolo unde sunt necesare;

  • Documentație incompletă sau eronată în cererea de executare;

  • Lipsa asistenței juridice într-un dosar complex (mai ales în cazuri cu bunuri imobile sau conturi multiple).


Concluzie – Executarea silită: o expresie practică a justiției

Executarea silită nu este un act de forță arbitrară și nici o „pedeapsă” pentru debitor, ci o formă legală, controlată judiciar, prin care creditorul își valorifică un drept recunoscut. Cu o strategie pregătită corect, bazată pe consiliere juridică și acțiuni prompte, creditorul poate transforma o hotărâre judecătorească în sume efectiv încasate.


Recomandare profesională:

Dacă ești creditor:

  • Identifică titlul executoriu și verifică valabilitatea sa;

  • Alege executorul în funcție de domiciliul/sediul debitorului;

  • Consultă un avocat pentru a formula corect cererea și a monitoriza întreg procesul.

Dacă ești debitor:

  • Verifică legalitatea executării;

  • Formulează contestație la executare în termen;

  • Evaluează posibilitatea unui acord de plată voluntară.

„Ai nevoie de ajutor juridic?”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×