„Mai grav decât să pierzi bani este să tolerezi pasivitatea în fața neexecutării obligațiilor.”

Recuperarea unei sume de bani datorate – fie că vorbim de un împrumut, un contract de servicii, ori o factură neachitată – implică o succesiune de pași legali, pe care orice creditor trebuie să îi cunoască și să îi aplice în mod corect. Refuzul de plată din partea debitorului poate avea motivații variate, însă cadrul legislativ român oferă remedii eficiente, în funcție de natura creanței și de comportamentul părților.

I. Cauzele frecvente ale refuzului de plată

În practică, debitorii pot invoca sau manifesta:

• Lipsa temporară de lichiditate, dar cu intenția de a plăti ulterior;

• Reaua-credință, atunci când nu există intenția reală de plată încă de la început;

• Necunoașterea legislației, presupunând în mod greșit că nu există consecințe juridice imediate.

Această diferențiere este esențială pentru alegerea strategiei potrivite de recuperare.

II. Etapele legale ale recuperării creanței

1. Notificarea prealabilă – exprimarea formală a pretențiilor

Conform art. 193 Cod procedură civilă, formularea unei notificări prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de chemare în judecată, în anumite materii. Scopurile notificării sunt:

• Confirmarea bunei-credințe a creditorului;

• Punerea în întârziere a debitorului (dacă nu este deja în întârziere de drept);

• Crearea unui act probatoriu semnificativ în fața instanței.

Elemente recomandate ale notificării:

• Datele părților;

• Natura creanței și cuantumul datoriei;

• Temeiul contractual sau legal;

• Termen rezonabil de plată (5–10 zile);

• Mențiunea privind inițierea demersurilor judiciare în caz de neplată.

Se recomandă ca notificarea să fie redactată de un avocat, pentru a asigura acuratețea juridică și un impact persuasiv suplimentar.

2. Somația de plată – procedura specială pentru creanțe certe

Art. 1013–1024 Cod procedură civilă reglementează procedura somației de plată, aplicabilă în cazurile în care creanța este:

• Certă – existența sa rezultă dintr-un înscris (contract, factură etc.);

• Lichidă – suma este determinată exact;

• Exigibilă – termenul de plată a fost depășit.

Avantaje procedurale:

• Costuri reduse (taxă judiciară fixă de 200 lei);

• Soluționare rapidă (30–45 zile);

• Procedură scrisă, fără dezbateri complexe.

Documente necesare:

• Titlul de creanță (contract, factură, înscris constatator);

• Dovada notificării prealabile;

• Cererea de chemare în judecată conform cerințelor art. 148 CPC.

Atenție: procedura nu este aplicabilă în materia dreptului muncii sau în litigii născute din raporturi de familie.

3. Acțiunea în pretenții – soluția pentru creanțe contestate sau neinstrumentate

În cazul în care:

• Nu există un document scris;

• Debitorul contestă existența sau cuantumul datoriei;

• Plata s-a realizat parțial ori sunt invocate clauze abuzive;

creditorul are la dispoziție acțiunea în pretenții, o procedură contencioasă clasică.

Probe admisibile în instanță:

• Corespondență (emailuri, SMS-uri);

• Martori (dacă este permis de lege, art. 250–254 CPC);

• Extrase de cont;

• Expertize contabile.

Durata medie: între 6 luni și 2 ani, în funcție de complexitate și gradul de încărcare al instanței.

Este recomandată analiza incidenței prescripției extinctive (de regulă 3 ani – art. 2517 Cod Civil).

4. Executarea silită – etapa de realizare efectivă a dreptului

Obținerea unei hotărâri judecătorești nu implică automat recuperarea efectivă a sumei. Pentru aceasta, creditorul trebuie să investească hotărârea cu formulă executorie și să o transmită unui executor judecătoresc.

Mijloace de executare:

• Poprirea conturilor bancare (art. 781–794 CPC);

• Sechestru pe bunuri mobile sau imobile;

• Valorificare prin licitație publică;

• Interdicția de înstrăinare.

Colaborarea cu un avocat este esențială pentru coordonarea eficientă între instanță, executor și eventual alți creditori.

III. Cazuri particulare

A. Debitorul se află în procedura insolvenței

Dacă este persoană juridică, se aplică Legea 85/2014 privind procedura insolvenței.

Dacă este persoană fizică, se poate apela, în mod excepțional, la Legea 151/2015 (insolvența persoanelor fizice), însă aceasta este rar utilizată în practică și implică criterii stricte.

În ambele cazuri, creditorul trebuie să se înscrie în tabelul creanțelor în termenul stabilit de instanță.

IV. Riscurile pasivității creditorului

• Prescripția extinctivă – termenul general este de 3 ani (art. 2517 Cod Civil);

• Debitorul își înstrăinează bunurile, reducând șansele de recuperare;

• Creanțele altor creditori sunt prioritizate, mai ales în procedura de insolvență.

În materia fiscală sau salarială, anumite creanțe pot avea rang prioritar.

V. Concluzii – plan de acțiune

1. Redactează o notificare formală cu ajutorul unui avocat;

2. Verifică dacă sunt îndeplinite condițiile pentru somația de plată;

3. Dacă nu, formulează o acțiune în pretenții cu administrarea de probe;

4. Obține titlul executoriu și declanșează executarea silită;

5. Monitorizează activ solvabilitatea debitorului și riscul de insolvență.